De când mă știu m-am lovit de oameni care nu au fost în stare să ofere nimic, dar în schimb au avut pretenții peste pretenții. Femeile spre exemplu, foarte multe dintre ele doar din simplul motiv că arată bine, consideră că li se cuvine totul. Este genul acela de mentalitate la care ajungi doar atunci când ești ținut în puf de părinți și ești lăudat și admirat și niciodată criticat. Și culmea, pretențiile cresc o dată cu vârsta. Cu cât o femeie avansează în vârstă cu atât devine mai pretențioasă și sincer uneori mă amuz când văd că unele ajung la 40 de ani și Făt Frumos cu Maybach încă nu a sosit.
Știu că sună răutăcios, că par să mă bucur de răul altora, însă nu cred că răul altora înseamnă să ai atât de multe pretenții încât nimeni să nu-ți mai ajungă la nas nici cu prăjina. Este mai mult decât evident faptul că asemenea specimene nu doar că rămân nemăritate, dar la un moment dat ajung să o ia razna pentru că ele nu înțeleg unde au greșit. Din punctul meu de vedere, pretențiile trebuie să fie strâns legate de ceea ce oferi, nu să existe pur și simplu fără niciun fundament. Pretenții cu toții avem dar asta nu înseamnă că trebuie să trăim din ele, să ne hrănim cu ele ca narcisiștii.
Reply