Nunțile balcanice sunt ceva aparte, evident, nici cele românești nu fac excepție. În România însă, nunta a început să fie o afacere atent calculată dinainte, astfel încât mirii să știe exact ce casă ori ce apartament vor putea achiziționa cu banii de dar. Darul la nuntă e un obicei grotesc, deplasat, învechit, medieval. Dacă tu chemi pe cineva la nuntă îl chemi pentru că vrei să-ți fie alături în acest moment important din viața ta. Sau tu îl chemi ca să îți dea bani? Urât obicei, foarte urât.
La fel de urât este și obiceiul horei prin parcarea din fața blocului, muzica dată la maxim în fața scării pe motiv că tu ai nuntă și nu te interesează de restul cartierului care probabil se odihnește sâmbătă sau duminică dimineața după o săptămână grea de muncă. Ar mai fi și claxonatul pe stradă al alaiului de nuntă. Nu am înțeles de ce într-o zi atât de frumoasă ții morțiș să-ți umple pietonii frigiderul de carne și să te înjure în loc să se bucure pentru tine? Cum poate cineva să se mai bucure pentru cineva care-i claxonează în creier minute bune?
Nunta în România a devenit din păcate un kitsch de joasă speță, bazat doar pe ideea de a aduna bani de la niște oameni care poate se împrumută ca să-ți dea ție, doar ca să aibă „onoarea” să-ți fie aproape în cea mai importantă zi din viața ta. Foarte multe obiceiuri au fost aduse din lumea satului, obiceiuri care nu au ce căuta la oraș. Și din păcate nu ai cu cine să te înțelegi pentru că nivelul de sălbăticie din România anului 2024 atinge cote maxime.
Reply