După 2007, după ce România a intrat în Uniunea Europeană, românii nu au mai avut nevoie de pașaport ca să plece în Europa, și nici de chemare pentru a putea sta pe teritoriul unui anumit stat să muncească. Evident, mulți au plecat și au văzut că se pot face mai mulți bani decât în România.
Automat, a început să ia naștere grandomania și cocălăreala. Era imposibil să nu ia naștere atât timp cât niște sălbatici fără educație financiară, primesc dintr-o dată pe mână de 10 ori mai mulți bani decât fuseseră obișnuiți toată viața. Și s-a pornit acest curent al imobilelor cât blocul, construite de cei care au plecat la muncă în străinătate, imobile în care proprietarii speră să se retragă după ceva ani de străinătate și în care să locuiască liniștiți din banii puși de-o parte pentru tot restul vieții.
Evident, totul este o iluzie. Mamutul imobiliar apare în timp, oamenii își bagă tot ce muncesc în el dar la final apare o mare problemă: cu ce se întreține? Răcirea costă, încălzirea costă, impozitul de asemenea costă. Nu mai zic de o renovare sau ceva de genul dacă este cazul.
Rezultatul?
Păi oamenii care au construit asemenea case sfârșesc să le lase în paragină pentru a pleca înapoi la muncă în străinătate, ani de zile, pentru a face rost de alți bani. Căci din moment ce au plecat din România de foame, nu se mai pot întoarce să muncească aici pe minimul pe economie. Și banii pe care-i fac din nou, se duc pe renovări. Și tot așa, este un cerc vicios. Munca în străinătate făcută în modul în care o fac cei care-și doresc astfel de pagode inutile, nu este altceva decât o iluzie.
Reply