Din cele mai vechi timpuri, viața a radiat în jurul conceptului de familie. Așa a fost creată, cu scopul precis de a fi trăită în doi. Comuniunea dintre doi oameni, în fața lui Dumnezeu, este o taină sfântă și un nou început. În momentul în care se spune DA în fața altarului, există un nou început. Căsătoria înseamnă unirea a două drumuri, a două destine, înseamnă întemeierea unei familii. Viața după căsătorie capătă mai multă siguranță, mai multă încredere, puterea familiei începe să radieze din cei care au ales să-și unească oficial destinele.
Și totul pornește, totul începe cu aceste verighete. Bărbatul este cel care trebuie să ia această importantă decizie, de a întemeia o familie. El este cel care trebuie să pornească să cumpere verighetele, după ce i se răspunde cu „DA” în momentul în care-și întreabă femeia dacă vrea să fie soția lui. Este un ritual destul de emoționant și destul de frumos care datează de mii de ani și care la esență nu s-a schimbat prea mult. Cei care au trecut printr-un asemenea eveniment, cei care au cerut în căsătorie o femeie pot să confirme emoția evenimentului.
Verighetele sunt și au rămas un fel de simbol de-a lungul timpului. Femeia „luată” poartă verighetă, la fel și bărbatul „cu obligații”. Verighetele sunt și o promisiune, ele te obligă la cinste, la fidelitate, la respect față de partenerul sau de partenera ta indiferent câți ani au trecut de la nuntă. Comuniunea dintre el, ea și Dumnezeu este pe veci, așa cum spune și preotul în fața altarului, „…până când moartea vă va despărți!”. Verighetele te obligă să duci o singură viață alături de femeia pe care ai ales-o, față de femeia cu care ai ales să-ți întemeiezi o familie.
Cei care nu reușesc să respecte legământul sacru pe care-l fac în fața altarului nu demonstrează altceva decât faptul că nu sunt demni să apară în fața lui Dumnezeu drept oameni curați. Există foarte multe căsnicii în România care se sfârșesc mult mai devreme decât normal, adică mult mai devreme decât intervenția morții în cuplu. Cu toate că sună un pic sinistru, acesta este adevărul. Sunt oameni care din păcate, calcă strâmb, pentru care legătura verighetelor nu are nicio însemnătate. Sau oameni care pur și simplu nu mai văd interes în relație.
Despre cei care decid să rupă un legământ doar pentru că nu mai au nimic de câștigat, ar fi multe de spus. Sunt foarte des întâlnite aceste căsătorii din interes și de cele mai multe ori, ele durează maxim 5 ani. Ce taină? Ce jurăminte? Ce verighete? Conștiința umană este singura care aduce într-un cuplu noțiunea, conceptul de respect reciproc și e clar că oamenii care decid să se căsătorească din interes, nu prea au legătură cu conștiința. Lumea materială nu are cum să primeze lumii sufletești. Materia indiferent de natura ei, este efemeră.
Verighetele sunt cu siguranță simbolul unui noi început dar pentru ca noua căsnicie să fie una de lungă durată, este nevoie de multă sinceritate și respect reciproc. Și lumea materială nu are ce căuta în lumea sufletului. Fiecare dintre noi am trecut sau vom trece prin acest nou început și doar de noi depinde mai departe, dacă relația se concretizează într-una stabilă sau într-un eșec. Cei care au respect și care doresc să își întemeieze cu adevărat o familie, după ce se văd cu verighetele pe degete, nu mai au nevoie de nimic altceva. Decât de Dumnezeu.
Dumnezeu este singurul care poate duce mai departe ideea de familie a celor legați prin verighete până la finalul zilelor.
Reply