Astă seară la magazin, o domnișoară care nu avea mai mult de 23-24 de ani, în spatele meu la tejghea. Foarte frumușică, foarte aranjată. M-am uitat la ea, avea un copil după ea căreia i se adresa de fiecare dată cu „Mami, nu face asta, Eric, stai potolit”. Era mai năzbâtios.
Inițial m-am bucurat, am crezut că tânăra generație care vine din spate este una oarecum mai familială decât a noastră, cea trecută de 30 de ani. Am crezut că tinerii din ziua de azi se gândesc mai mult la ideea de a înființa o familie decât la plecatul la muncă în străinătate.
Că până la urmă și chestia asta cu plecatul la muncă în străinătate, e un compromis. Timp și ani din viață contra unor bani depuși într-un cont, contra unei case mai mari ori a unei mașini mai bune. Ideea de a-ți întemeia o familie este complet depășită în această situație.
Ei bine, la scurt timp m-am întristat. După ea în magazin nu a mai intrat nimeni, niciun bărbat, niciun tânăr. Și când a dat banii pe ce a cumpărat am văzut că nu avea nici verighetă. E foarte trist, sunt prea multe copile cu copii, practic abandonate. Normal, dacă „tatăl” era tot de vârsta ei, ce responsabilitate să-și asume? S-a dus, a fugit mâncând pământul…
Reply