Cunosc foarte mulți tineri care de copii au plecat la muncă în străinătate. Desigur, case, BMW-uri, fițe, figuri, etc. Sunt bani. Ideea e că mulți dintre ei și-au sacrificat o tinerețe care nu mai vine niciodată înapoi, care nu se mai întoarce și care nu mai poate fi retrăită.
Ce șanse mai ai să-ți mai găsești de exemplu sufletul pereche dacă nu l-ai găsit până la 30-35-40 de ani chiar? Majoritatea fetelor bune și serioase sunt deja mame, nu doar soții. A meritat să pleci să faci munți de bani din moment ce acum nu ai cu cine să te bucuri de ei?
Din punctul meu de vedere este o mare dramă. Românii din cauza sărăciei au ajuns să pună banii mai presus ca orice mai ales atunci când sunt copii și ajung să-și irosească viețile în vederea obținerii de bunuri materiale care nu satisfac însă golul sufletesc apărut din eșecul sentimental.
Dacă pleci la muncă în străinătate și te bagi într-o comunitate românească, poate mai ai șanse să-ți găsești pe cineva, poate tot vreo fată, tânără, pentru care banul a contat mai mult ca orice. Altfel, vei ajunge la 40 de ani fără niciun viitor.
Reply