Deși divorțul este un eveniment foarte nefericit din viața omului, uneori îmi vine să râd cu gura până la urechi atunci când aud de tineri care s-au căsătorit la 20 de ani, apoi au divorțat la 21 sau 22.
Eu unul mai mult ca oricine mă bucur atunci când văd oameni fericiți, însă stau de multe ori și mă întreb câtă minte trebuie să ai în cap atunci când decizi la 20 de ani să te căsătorești?
Când ți-ai cunoscut tu viitoarea soție? Că la 20 de ani ai doar 5 ani de când ai intrat și tu în pubertate? Mă gândesc și la părinți, ce fel de părinți trebuie să aibă oamenii ăștia astfel încât să ajungă la 20 de ani într-un asemenea stadiu…
Și din păcate, începe să devină un obicei chestia asta. După ce s-au cotârcit de 2-3 ori, mulți văd într-o copilă de 19-20 de ani femeia visurilor lor.
Dacă mai punem la socoteală faptul că aceste relații ale tinerilor se bazează strict pe atracție fizică, nicidecum pe ideea de compatibilitate, nu e de mirare că de la Starea Civilă merg direct la Tribunal pentru divorț.
Nu-ți ajunge o viață să cunoști pe cineva, cum naiba să te căsătorești de la 20 de ani când tu habar nu ai ce-i cu viața ta, din ce o să trăiești pe viitor, etc???
Lucrurile devin și mai dramatice atunci când sunt și copii implicați. Aici sunt două variante, ori nunta are loc la 20 de ani din cauza copilului, ori după nuntă, oamenii, tinerii de 20 de ani au impresia că a aduce un copil pe lume e tot o joacă. Și nu e așa deloc.
Reply