Tot mai des auzim despre relații fără sentimente în România. Dacă nu sunt sentimente, mai mult ca sigur există interese sau singurătate. Din păcate, pe măsură ce societatea a evoluat, ideea de cuplu a suferit o mutație ireversibilă.
În trecut, el și ea formau un cuplu după ceva timp de cunoaștere reciprocă, după ce s-au asigurat că au aceleași pasiuni, lucruri în comun, după ce s-au asigurat că sunt compatibili cu alte cuvinte. Și formau un cuplu, urma logodna, urma căsătoria și urma copilul.
Ei bine, astăzi lucrurile stau fix pe dos. Cuplurile se formează din singurătate sau din simplă atracție fizică. Vine copilul pe lume apoi nunta. Și evident, după câțiva ani de căsnicie, timp în care cei doi se cunosc mai bine, urmează divorțul pentru că ei realizează că nu sunt compatibili.
Cam acesta este rezultatul unei relații fără sentimente. Și atunci, mulți dintre voi veți întreba de ce există ea din moment ce are numai dezavantaje (singurul avantaj este sexul)?
Ea există pentru că nivelul de educație al tinerilor din România este unul inferior celor care erau tineri acum 20-30 de ani. Din păcate acesta este adevărul. Niște oameni care evoluează nu ajung să se căsătorească din interes ori din obligație după ce apare un copil în peisaj.
Și în urma acestui prost obicei de a te căsătorii la vârste fragede apoi a divorța, copiii sunt cei care au cel mai mult de suferit. Relația fără sentimente este paradigma unei societăți reci, din care lipsește sentimentul și mai ales raționamentul. Ne răcim ca oameni fraților, poate peste alți 30 de ani, nepoții noștri nu vor mai știi ce-i aia a iubi pe cineva cu adevărat.
Reply