Tot mai mulți români decid să plece la muncă în străinătate. Își lasă nevasta și copiii aici în țară și pleacă dincolo, de unde încep să trimită bani. Dar este oare acest obicei o dovadă de iubire supremă pentru familie sau discutăm de pură lăcomie, de dorința românului să se îmbogățească, să aibă mai mult decât au cei din jur?
Ei bine, aici e cu dus și întors și putem spune că ambele variante sunt valabile.
Există oameni care se sacrifică pentru familia lor și există oameni care-și sacrifică familia pentru bani. Este destul de simplu de sesizat care sunt cei lacomi și care sunt cei care pleacă la muncă în străinătate pentru familie.
De obicei, oamenii lacomi încep să investească banii făcuți afară în lucruri total nefolositoare care nu au loc într-un cosciug: telefoane scumpe, haine de firmă, mașini, case cu 30 de camere, etc. Oamenii care pleacă la muncă în străinătate pentru familie sunt aceia care trimit bani acasă pentru cărți, pentru plata facultății copilului, pentru o renovare de apartament sau pentru construcția unei case modeste, micuțe, frumoase, dar în care se simte atmosfera de familie.
Din păcate, pentru unii oameni asta înseamnă să-ți iubești familia, să te asiguri că are casă cu 7 etaje, mașini scumpe, telefoane care costă cât 5 salarii din România și așa mai departe.
Din punctul meu de vedere să-ți iubești familia înseamnă să ai grijă că nu-i lipsește nimic și atât, nu să îi oferi lux. Luxul tâmpește lumea, și cred că cea mai bună dovadă pentru acest lucru sunt copiii ai căror părinți au plecat la muncă afară ca să le cumpere mașini scumpe, telefoane de top și alte idioțenii, apartamente în Timișoara atunci când au plecat la facultate, iar ei au ajuns niște terchea berchea. Au trecut prin facultate ca rapidul prin Ciulnița iar acum, nu-i angajează nimeni cu toate că au diplome peste diplome.
Reply