Pe măsură ce timpul trece, pe măsură ce societatea se dezvoltă, tinerele, femeile devin din ce în ce mai încrezute, mai arogante, mai pline de ele cu toate că nu sunt în stare să ofere ceva concret… Doar sex și un aspect fizic frumos, o față frumoasă antrenată de foarte mult machiaj. Falsitate.
Stăteam zilele trecute și mă gândeam cam ce ar putea să gândească o tânără care trece pe lângă mine cu suficient nas pe sus cât nici măcar să nu privească spre cei care trec pe lângă ea? Se gândește probabil că nu are rost să se uite la cei din jur, la pleavă. Cum să se uite o asemenea zeiță la cei din jur? Ceva pe sistem Giovanni Becali „Păi cine mai sunt eu dacă…”
Și mă sperie chestia asta, pentru că-mi dau seama ce generație vine din spate, falsă, plină de machiaje, niște tinere care deși nu oferă nimic, au foarte mari pretenții de la persoanele de sex masculin. Tinerele s-au transformat din păcate în genul acela de oameni care nu-s frumoși (decât artificial, rar vezi o femeie frumoasă nemachiată) dar care în schimb au pretenții să pună mâna doar pe oameni frumoși.
Numesc genul acesta de gândire mentalitate greșită, aroganță nefondată, pornită în special din familie. Atunci când ești un copil pupat în cur care nu trebuie să muncească niciodată pentru nimic, așa capeți impresia, că ți se cuvine tot, de la obiecte la persoane și invers.
Cam vedem și noi ce părinți maneliști excelează în România în a aduce copii pe lume, că cei serioși nu prea se încumetă să facă copii din greșeală. Au auzit de prezervative.
Reply