Privim în jurul nostru foarte multe femei foarte frumoase care sunt pretențioase până la Dumnezeu atunci când vine vorba despre bărbați. Unele dintre ele au bafta să-și găsească alesul, altele nu. Cunosc ceva cazuri de femei foarte frumoase care culmea, nici când au ajuns pe la 30 de ani și peste nu au renunțat la cerințele de prințese, nu au înțeles faptul că zicala „frumusețea este trecătoare” li se aplică și lor. Multe mofturoase au ajuns nemăritate dar și niște femei dezolante, căzute, cărora le-a dispărut complet frumusețea odată trecute de vârsta de 30 de ani. Și cele care totuși au găsit pe Făt Frumos cu mașină faină, cu timp de concedii, cu bani, cu aspect fizic impecabil, tot nefericite sunt majoritatea. De ce? Păi pentru că atunci când alegi pe cineva după aspectul fizic și portofel, nu după suflet și mentalitate, sunt șanse mari să fii înșelată ori să realizezi după câțiva ani, după ce te mai maturizezi un pic, să realizezi că nu ai mai nimic în comun cu acel om (pasiuni, hobby-uri, etc).
Nu cred că există bărbatul perfect, nici femeia perfectă. Există doar oameni care sunt sau nu compatibili din anumite puncte de vedere pentru o relație. Știu că în ziua de azi se marșează pe ideea că „nu ieși cu sufletul de mână pe stradă”, însă statisticile ne confirmă faptul că majoritatea femeilor foarte frumoase pentru care frumusețea contează al naibii de mult, sfârșesc singure și triste după relații de scurtă durată. Bărbații frumoși și cu bani sunt puși pe distracție, niciodată un astfel de Făt Frumos nu o să fie genul familist, ori care să vadă femeia ca pe o persoană, nu ca pe o marfă de consum.
Reply