Uneori, să renunți la o femeie de care ești îndrăgostit și cu care nu ai nicio șansă, pare misiune imposibilă. De cele mai multe ori am dori să fim suficient de avansați cât să avem acces la creier, să-i dăm o comandă de genul DELETE EMOTION X și toate sentimentele să dispară din minte din suflet, să ne întoarcem la starea inițială, ca și cum nu am fi cunoscut niciodată pe nimeni.
Oamenii sunt emoție, cred că asta ne definește cel mai bine comparativ cu celelalte viețuitoare de pe planetă, nu faptul că avem conștiință și că putem gândi rațional. Iată că, de cele mai multe ori toată această rațiune cu care suntem înzestrați este egală cu zero, este total nefolositoare, sentimentul este suprem, este mai important și mai puternic decât rațiunea, altfel nu-mi explic de ce ne este atât de greu să renunțăm la anumite persoane din jurul nostru.
Se spune că iubirea neîmpărtășită vine dar trece. Totuși ce se întâmplă cu ea dacă nu trece? Ce putem face atunci când anumite persoane ne intră în suflet și nu le mai putem scoate de acolo indiferent ce se întâmplă cu noi în următorii ani? Și conceptul SUFLET PERECHE… Dacă oare aceasta este explicația? Dacă ți-ai atins îngerul pe o aripă dar a scăpat de data asta? Poate ai simțit că-i al tău și că nu există altul în afară de el. Și mintea ta a simțit-o și de-asta nu mai permite rațiunii să preia controlul.
Cred că mulți dintre noi am pățit chestia asta, să ne îndrăgostim de o femeie care nu poate fi a noastră, dar să simțim că ea-i cea pe care o așteptăm dintotdeauna, mai ales dacă o ținem de mână și simțim că și ea are în adâncul sufletului un sentiment confuz și sincer.
Reply