Dragelor, parcă ați fi împăiate. Mergeți pe stradă cu o expresie pe chip intransigentă, fără pic de zâmbet, fără pic de lumină în ochi. Sunteți asemenea fotomodelelor (cel puțin în mintea voastră) ce defilează pe marile podiumuri de modă ale lumi: amorfe, din plastic, cu tone de machiaj pe voi, fără să exprimați absolut nimic cu chipul. Sunteți reci, parcă ați fi moarte și împăiate.
Nu știu cum sunt tinerele în alte județe, dar din păcate, în Mehedinți, par din lemn. Treci pe lângă ele pe stradă, le zâmbești, ele nimic. Nici măcar nu te privesc, nici măcar nu exiști pentru ele. Din lumea lor nemuritoare specifică zeițelor, nu se văd muritorii de rând. Trec nepăsătoare și reci pe lângă tine și nu cred că e bine. Cel puțin din punctul meu de vedere, o fată, o femeie, trebuie să radieze.
O femeie nu va radia niciodată din machiaj, nu va radia niciodată dacă se va transforma în paradigma seriozității dusă la extrem, și după extrem, la ridicol. O femeie frumoasă trebuie să se bucure de viață, trebuie să zâmbească, trebuie să aibă niște ochi luminoși și veseli. Nu am înțeles niciodată de ce tinerele din ziua de azi vor să se transforme în niște păpuși care nu se exteriorizează.
Și dacă privești pe cineva și îi zâmbești asta nu înseamnă că trebuie să vrei neapărat ceva de la el sau el de la tine. Se numește socializare, alta în afară de minciuna Facebook. Se numește că ai sentimente, că ai evoluat și că ai depășit faza omului cu inimă de tinichea. Am început să urăsc sentimentul ăsta de tristețe propovăduit chiar pe stradă de faptul că nimeni nu te privește, nimeni nu-ți zâmbește niciodată deși tu-i zâmbești. Parcă ați fi împăiate.
Reply