Chestia asta cu ultimul cuvânt e destul de ciudată și de interesantă în același timp. Trăim într-o societate în care am fost obișnuiți cu două lucruri: că doar cocoșul cântă într-o casă și că femeia trebuie bătută. Așa e când trăiești într-o societate primitivă care evoluează către occident foarte greu. Ei bine, în momentul în care a început evoluția, au apărut evident și femeile care vor să aibă întotdeauna ultimul cuvânt. Bărbații existau deja, nu aveau de unde să apară.
Imediat, au apărut și prejudecățile, au apărut și ideile misogine, au apărut și bătăile din partea bărbaților care ani de zile au fost instruiți că ei sunt piesa de rezistență din casă, din familie, drept urmare ei trebuie să aibă întotdeauna ultimul cuvânt. Din punctul meu de vedere, nu ar trebui să existe niciodată un ultim cuvânt, ar trebui să existe un consens. Vorbim despre ultimul cuvânt atunci când avem de-a face cu o ceartă și românii din păcate sunt spirite foarte conflictuale.
Românii se ceartă din orice și pentru orice iar atunci când argumentele dispar, majoritatea bărbaților aleg să-și impună argumentele cu pumnul ceea ce e un gest barbar, de blamat. Ultimul cuvânt trebuie să-l aibă cel care nu știe să cedeze, cel care nu știe să piardă, cel care nu acceptă altă realitate față de cea pe care o poate vedea. Ultimul cuvânt trebuie să-l aibă cel care are impresia că dreptatea lui e mai dreaptă, cu toate că de obicei nu-i chiar așa. Ultimul cuvânt trebuie să-l aibă bărbatul primitiv care nu acceptă nesupunerea femeii sau femeia proastă care a nimerit alături un bărbat la fel de conflictual ca propria persoană. Ultimul cuvânt e o prostie primitivă și atât.
Reply