În momentul în care te uiți în jur, în special la tinerii cu vârste cuprinse între 10 și 25 de ani, o să observi faptul că se discută numai despre aspectul fizic atunci când vine vorba despre o posibilă relație. Lumea majorității tinerilor se împarte între frumoși și urâți. Nu degeaba a apărut idioțenia asta cu „tinerii frumoși și liberi”, e ceva normal să apară din moment ce societatea românească este clădită pe bază de prejudecăți ordinare. Și acum, vine întrebarea mea: de ce noi, românii în special, ne pierdem ore bune din viață, uneori zilnic, pentru a judeca modul în care arată ceilalți?
Asta contează cel mai și cel mai mult pe lume? Modul în care arăți? De ce trebuie mereu să faci o separație, să pui la dreapta frumoșii, la stânga urâții? Adică nu e ca și cum ai selecta gunoiul pentru reciclat, la stânga aluminiul și la dreapta plasticul. În România anului 2017 numai asta auzi din gura tinerilor „ăla e urât”, „aia e frumoasă” și așa mai departe. Culmea culmilor este că frumusețea nu este meritul celui care se laudă cu ea, este ceva cu care te poți naște sau nu, iar tinerii nu-și dau seama de chestiile astea. Ei sunt foarte superficiali în gândire, ei trăiesc pentru selfie.
De ce ne pierdem vremea să judecăm modul în care arată ceilalți? Am putea să facem atât de multe lucruri benefice pentru noi sau pentru cei din jur în tot acest timp. De fapt, dacă mă întrebați pe mine de ce România bate pasul pe loc de 28 de ani, o cauză principală o reprezintă și prejudecățile. Atât timp cât oamenii sunt preocupați cu alți oameni, lucrurile nu se vor schimba pe-aici prea curând.
Reply