Cred că prea simplu auzim „Te Iubesc” în ziua de azi. Parcă au devenit două cuvinte banale, parcă în anii 80, 90 aveau altă însemnătate. Parcă te și temeai să le spui pe atunci din cauza importanței lor. Astăzi, toată lumea se iubește cu toată lumea de mama focului.
Nu am înțeles niciodată de ce în România se folosesc aceste cuvinte mai des decât ar trebui, însă aș da vina pe degradarea socială și pe lipsa de sentiment. Atunci când dispare sentimentul, atunci când scade intensitatea lui, te grăbești să rostești cele două cuvinte devenite atât de banale.
Lipsa de emoție sau mai bine zis de implicare emoțională au dus la slăbirea înțelesului acelui „Te Iubesc”. Iubirea este cel mai înalt și sublim sentiment pe care-l poate simți, trăi o persoană. De ce te-ai apuca să folosești niște cuvinte specifice iubirii dacă nu este cazul? Prea ușor spunem acel „Te Iubesc”, fără nici un fundament solid, fără nici o explicație. A iubi pe cineva este sinonim cu viața și cu moartea simultan, atât timp cât sentimentul este unul pur sânge, ne corcit de interese meschine sau de interese trupești.
Voi ce credeți despre iubire? Ce credeți de fapt despre aceste două cuvinte? Merită ele spuse oricui? Sau dacă nu, cine ar fi cei / cele care ar trebui să le audă și în ce situație mai exact? Cred totuși că aceasta este o discuție destul de subiectivă iar modul în care evoluează societatea nu se scapă de această superficialitate. Atunci când declari iubire cuiva, ești trup și suflet pentru el, așa că nu mi se pare firesc să aud cuvintele astea două spuse în cadrul unui cuplu format ieri… Voi ce credeți?
Reply