Am văzut pe internet ceva mai devreme o poză cu o tânără ce suferise un accident și pierduse un picior. Era super simpatică și mi-am pus întrebarea dacă eu unul aș putea vreodată să îmi doresc o relație cu o femeie care nu vede sau nu aude sau nu are o mână, un picior. E simplu să fii ipocrit și să spui că daaa, mi-ar place la nebunie să am alături o persoană cu dizabilități, în realitate lucrurile sunt mult mai complicate de atât.
Ca să răspund la întrebare, a trebuit să stau un pic să mă gândesc pentru că nu e genul de răspuns pe care să-l dai fără o analiză. Concluzia la care am ajuns este una cât se poate de simplă: da. Aș putea să ies în oraș cu o fată cu dizabilități și asta din cauza faptului că sunt genul de om super emoțional, sau emotiv, cum s-o spune. Și nu aș face-o din milă, să nu înțelegem greșit. Aș face-o pentru că o persoană care suferă este o persoană cu suflet mare care poate să vadă lumea un pic mai altfel.
În ziua de azi, există foarte multă lipsă de afecțiune în societate. Fetele din ziua de azi nu mai pun suflet, nu mai au suflet. Atunci când crești cu de toate la cur fără să-ți lipsească iPhone de la nas sau haine de care vrei, sufletul dispare odată cu absența suferinței. E lucru știut faptul că oamenii care nu suferă nici nu pot să înțeleagă suferința altora. E lucru știut faptul că oamenii care nu suferă nici nu au suflet, trăiesc în lumea lor pufoasă și roz în care toate sunt excelente.
Persoanele cu dizabilități sunt persoane care suferă foarte mult și sunt de părere că ar fi o alegere bună pentru oricine. Un suflet mare și cald pe care-l ai alături mereu face de 100 de ori mai mult decât o pițipoancă bună doar de futut Nu știu, zic eu așa… Asta e părerea mea.
Reply