Eu unul am ajuns la concluzia că oamenii ar avea mult mai mult de câștigat dacă ar reuși să spună ce simt, ce gândesc, fără să aibă dubii. V-ați întrebat vreodată de ce unii oameni mint și încearcă să-și ascundă sentimentele? Chestia asta se petrece cu cei care se gândesc prea mut la consecințe și de multe ori se tem de impactul pe care a-l putea avea spusele lor în relațiile cu cei din jur.
Să ne gândim pentru o clipă la persoanele de care ne-am îndrăgostit până în acest moment dar cu care nu am avut nici măcar o șansă la fericire întrucât nu am mărturisit ceea ce am simțit. Trebuie să înțelegem un lucru destul de simplu: nu poate exista rezultat dacă nu există acțiune iar în momentul în care eziți, ești condamnat din start. Câte femei am fi putut face fericite dacă le-am fi spus doar că sunt frumoase atunci când am considerat și am crezut asta?
Puterea gândului devine o putere reală în momentul în care dispare ezitarea și reușim să dăm frâu liber la ceea ce simțim, totul prin intermediul vorbelor sau al faptelor. Oamenii care ezită, care se ascund, au cel mai mult de pierdut în viață pentru că ratează din start șansa de a fii fericiți ori de a se afirma într-o comunitate. Lucrurile sunt atât de simple dacă sunt privite din unghiul perfect…
Dar poate că ne-am îndrepta către o lume perfectă dacă toată lumea ar spune ce ar gândi fără ezitare, o lume în care prietenii ar fi foarte puțini la număr căci nu toată lumea suportă acest obicei de a spune ce te deranjează. Dacă am spune ce am gândi ar însemna să spunem automat și ce nu ne convine. Din punct de vedere emoțional într-adevăr ne-ar fi mai bine tuturor dacă am știi că X ne palce cu adevărat sau ne urăște, nu?
Voi ce fel de oameni sunteți? Aveți curajul să spuneți ce gândiți?
Reply