Auzim de foarte multe ori în jur oameni vorbind despre un anume ajutor necondiționat pe care noi trebuie să îl oferim celor din jur astfel încât să ni se întâmple numai lucruri bune și să fim fericiți. Ei bine, din punctul meu de vedere este o mare prostie pentru că ideea de ajutor necondiționat cred că ar funcționa numai în cazul oamenilor care au de toate, nu mai au nici un fel de nevoie materială sau sentimentală. Atâta timp cât ai nevoie, ai și așteptări de la cei din jur, de la cei pe care îi ajuți.
Ajutorul necondiționat poate fi catalogat drept acel gest pe care un om îl face pentru a ajuta altă persoană aflată la nevoie fără să aștepte nimic în schimb, fără să aibă vreun interes evident sau ascuns. Acum, haideți să ne gândim puțin logic. Câți oameni cunoașteți voi care ajută fără interese? Bineînțeles că nu există așa ceva de cât în cazul celor care au foarte mult bun simț, iar cum România e departe de a fi o țară care să se remarce prin nivelul ridicat de bun simț, e clar…
Această idee de ajutor necondiționat este promovată de psihologi la greu și asta mă enervează la culme pentru că pentru mine, psihologul este genul de om care trebuie să vină cu o soluție pentru o anumită problemă, o soluție pe care tu nu o vezi momentan. Ei sunt cei mai mari propovăduitori ai ideii de ajutor necondiționat și sincer să fiu nu înțeleg de ce pentru că dăruind mereu nu faci altceva de cât să îți adâncești anumite dezamăgiri referitoare la oameni și la modul în care aceștia te percep.
În plus, ce motiv aș putea avea eu să dăruiesc necondiționat? Sunt un al doilea Iisus Hristos? Banii se fac greu dacă ești cinstit și niciodată nu sunt de ajuns. Cu toate acestea, cei cinstiți și săraci sunt cei care pot înțelege nevoia. La o problemă, tot cei săraci sunt cei care pun umărul la rezolvarea problemei chiar dacă nu o fac necondiționat. Repet, nu ai cum să ajuți necondiționat atâta timp cât ai așteptări de la oameni, atâta timp cât ești uman. Să fii uman înseamnă să ai nevoi…
Și mai există și acea categorie socială super nenorocită numită profitori. Acei oameni care deși își permit să rezolve o problemă, apelează la tine doar pentru că tu ajuți necondiționat și nu ceri nici un ban, nu ai nici cea mai mică pretenție. Păi ce facem? Ne întoarcem înapoi în epoca sclaviei când avantajele erau de-o singură parte a baricadei? Să ne pierdem viața și timpul ajutând niște oameni care profită fără pic de bun simț? Cam așa văd eu ajutorul necondiționat.
Nu psihologii sunt de vina ptr acest curent, foarte ipocrit, dupa cate ai remarcat. Sunt cei care au beneficii dintr-un astfel de sistem. Din punctul de vedere al specialistilor, ideea este doar de asumare si constientizare, atunci cand intri intr-o situatie in care oferi ajutor si nu incerci fara sa-ti dai seama, sa-ti satisfaci niste nevoi neconstientizate.
Foarte multe idei din psihologie sunt distorsionate si pervertite, nu este singura. Cam ce a facut nepotul lui Freud cu descoperirile unchiului sau, daca este sa facem o comparatie.