Se spune ca banii conduc lumea, insa cum pot niste suflete sa puna aurul mai presus de sentimente? Am avut ocazia sa cunosc oameni foarte bogati si pot spune ca sunt caractere foarte reci. Parca nici n-ai zice ca au suflete in interior. S-au transformat in oameni de tinichea pe parcursul lungii calatorii inspre imbogatire si sincer sa fiu, nu cred ca se mai pot intoarce inapoi. Bogatia e precum moartea, o data ce ai atins-o, there’s no way back to the real world. Sentimentele se dilueaza si usa catre simturi se inchide pentru totdeauna. Sentimentele pierd intregul contur, incat nici nu-ti mai dai seama ca de fapt esti om si vrei sa simti…
Caracterul omului bogat
Oamenii bogati sunt singuri si-i cataloghez in acest mod pentru ca un om care nu poate sa simta, este cel mai singur din univers. De asemenea, exista o mare categorie sociala numita “batranii bogati si singuri”, oameni care au muncit o viata intreaga sa cladeasca averi asemenea lui Ebenezer Scrooge. Au muncit 20 de ore din 24 o viata intreaga si au pierdut din prim plan… familia. Au ajuns la 80 de ani putred de bogati, calare pe un munte de bani, munte pe care pana la urma il va mosteni statul… Fara copii, fara nepoti, averea ta nu are absolut nici o valoare daca nu exista oameni care sa o duca mai departe.
Caracterul omului sarac
Oamenii saraci in schimb, sunt atat de… umani. Lucram la statie la GPL si-i vedeam in fiecare zi. Oameni care n-aveau dupa ce beau apa si se scotoceau de ultimii 10 lei prin buzunare ca sa isi permita sa ajunga la serviciu cu masina. Oamenii saraci sunt capabili sa simta atat de multe lucruri, in special tristetea, durerea, invidia de multe ori. Sa fii invidios nu e un pacat, e o realitate pe care cei saraci o traiesc. Acesti oameni reusesc sa se casatoreasca, sa intemeieze o familie si sa raspandeasca iubire in jurul lor. Nu au case, nu au masini scumpe, insa se au unii pe ceilalti…
Despre adevarata bogatie
Adevarata bogatie este familia, uniunea, sentimentul, iubirea, ajutorul. Consider atat de bogati pe cei care au alaturi neveste, copii, parinti, nepoti. Nici cel mai mare munte de bani din lume nu poate vreodata cumpara o familie si un copil care sa-ti aduca de buna voie si cu mare drag o cana cu apa la batranete. Doar superficialitatea, prostia si nepasarea te pot conduce pe drumul bogatiei, drum cu sens unic, de pe care nu te vei mai putea intoarce niciodata. Daca merita compromisul? Mai ganditi-va… Desi unii sunt in stare sa isi dea si viata pentru bani, sa nu uitam ca nu luam nimic cu noi dincolo…
“Saracia” nu e tocmai o optiune, motiv pentru care modelul ideal ar fi ala in care ai o minima siguranta materiala (medie, mai degraba). De altfel, postura de om instarit nu elimina alte virtuti si nu implica neaparat singuratate. Problema e cu modul in care ajungi la banii aia. Oamenii cu un “vis” (de la afaceristii onesti, caci exista si ei, pana la exemplele ultra-cunoscute de tip Bill Gates – fundatia lui a ajutat milioane de oameni) raman oameni cu un “vis”, indiferent cati bani ar aduna. Sunt oameni care stiu ca banii trebuie transformati in experiente, in evolutie si, de ce nu, in ajutor oferit celor care merita. Oamenii care mostenesc insa averi uluitoare sau sacrifica etape importante ale evolutiei personale pentru a le obtine (daca nu sacrifica si alte lucruri, de natura morala) ajung rar la “intelepciunea” pe care multi oameni mai putin instariti o dobandesc prin exercitiul vietii.