Afectiunea este o trasatura a omului in general. Isi are casa la jumatatea distantei dintre constiinta si suflet. Se spune ca afectiunea se simte, se traieste si toti avem nevoie de ea. Afectiunea se naste din dorinta noastra de a ne inmulti si de a ne aseza la casa noastra. Prima afectiune pe care o simtim este cea a mamei, apoi urmeaza prima iubire, apoi urmeaza cea a nevestei si nu in ultimul rand, cea a copilului tau care-ti spune “mama” sau “tata” pentru prima data. Sunt primele declaratii de dragoste verbale ale copiilor pe langa imbratisarile lungi si tandre pe care ti le ofera…
Ce este afectiunea?
Toti vrem afectiune, este in firea noastra sa vrem asta si din pacate, o gasim in cantitate disproportionata. E direct proportionala cu dragostea, iubirea si cu felul omului de a fi. Tandretea are si ea rostul ei in acest joc al afectiunii. Cu totii vrem sa simtim o atingere blanda si calda alaturi de o vorba buna si duioasa din cand in cand. Asta inseamna afectiune.
Toata lumea este capabila sa ofere afectiune, chiar si cei mai duri barbati
Spuneam mai devreme ca aceasta afectiune se regaseste in oameni disproportionat. Unii sunt mai afectuosi, altii mai putin afectuosi, insa atunci cand apare sentimentul de iubire aceasta iese la iveala de ambele parti ale baricadei. Chiar si cel mai dur barbat este capabil sa fie afectuos cu femeia de care este indragostit. Nu e o rusine sa iti arati afectiunea , sa o faci publica, chiar daca esti barbat. Femeia de langa tine trebuie sa se simta iubita si afectiunea face parte din decor…
Afectiunea disproportionata si compatibilitatea
Exista posibilitatea ca intr-o relatie, cineva sa se simta neglijat din cauza faptului ca cel de langa nu ii ofera destula afectiune. In acest caz, nu ramane de cat sa ne resemnam cu ideea ca intr-o relatie, nu exista egalitate atunci cand discutam despre iubire. Intotdeuana o sa fie cineva care va iubi mai mult ca celalalt si de obicei, in 99% din cazuri, cel ce va iubi mai mult va avea de suferit. Cel care iubeste mai mult se daruieste mai mult si asteapta acelasi lucru in schimb. Uneori, afectiunea venita nu e in aceeasi cantitate cu cea oferita si asta doare… Te simti neglijat si nedorit…
Totul se rezuma la intelegere si la compatibilitate. Atata timp cat doi oameni se iubesc, au timp sa isi dea seama daca sunt facuti unul pentru celalalt. Cred in sufletul pereche din simplul fapt ca in ziua de azi, compatibilitatea in cuplu este la o cota dezastruos de mica. E extraordinar de dificil sa gasesti o persoana care sa aiba aceleasi pasiuni ca si tine, sa fie pe acelasi nivel de inteligenta, sa te placa foarte mult fizic si sa se indragosteasca si de sufletul tau.
Pur si simplu lumea in care traim, societatea actuala s-a schimbat. Nu mai e timpul si nici locul potrivit pentru compatibilitate. Astfel, afectiunea rar de tot se va regasi in proportii egale de ambele parti, la fel ca si iubirea de altfel… Nu exista om care sa nu aiba nevoie de afectiune si suntem datori sa cautam persoana potrivita pana la adanci batraneti, persoana care poate sa ne ofere cantitatea de afectiune de care avem nevoie.
Te contrazic ,e usor sa gasesti persoane care sa imparta aceleasi pasiuni cu tine,dar intradevar e greu sa gasesti persoane care sa poata oferii atata afectiune unei persoane caruia i-a lipsit asta foarte mult.
Eu chiar știu sa ofer aceasta afecțiune dar din păcate am încercat sa am o relație serioasa cu o fata pe nume mary dar sa întâmplat sa mă despart de ea nustiu de ce a fost decizia ei și acum sufăr mult după ea sper ca intro zi sa înțeleagă