Spuneti ce ganditi

Pe zi ce trece parca ne chinuim sa dezvoltam o societate tot mai falsa, tot mai inclestata in aparente si in falsitate, minciuna, ipocrizie. Ma uit in jur si observ ca nimeni nu prea mai spune ce gandeste. Ma intrebam de ce? De ce lumea nu mai spune ce gandeste? Ei bine, mi-am dat seama dupa putin timp. Oamenii care spun ce gandesc sunt marginalizati intr-o societate bazata pe o falsitate totala in absolut orice, pornind de la prietenie si terminand cu capacitatea de a detasa calitatea de pleava.

Oamenii care spun ceea ce gandesc sunt putini si de obicei au putini prieteni. In ziua de azi e destul de dificil sa mentii prietenii daca spui verde-n fata oamenilor. Dupa cum spunea, am cladit o societate bazata pe minciuna. Traim cu totii intr-o minciuna si ne complacem, nu dorim sa schimbam nimic. Mai bine sa ai prieteni multi si falsi de cat deloc? Mai bine sa fii inconjurati de oameni ce vor doar interese de la tine? Asta sa fie oare societatea dupa 2015 ani de experienta?

Eu prefer sa spun celor din jur ceea ce gandesc. Nu am multi prieteni si nici nu-mi trebuie. De cat sa ma inconjor de oameni profitori si ipocriti mai bine imi vad de treaba. Mie nu-mi place falsitatea si mentalitatea asta de a te folosi de cineva la nevoie. De multe ori in ziua de azi prietenia si-a schimbat definitia. Sunt sigur ca multi dintre noi avem prieteni care dau telefoane numai atunci cand au nevoie de ceva (bani, reparatii pc, masina, etc).

Cati dintre noi ne putem mandri cu prieteni care te suna doar ca sa vada ce faci sau daca esti bine? Cati dintre noi am primit telefoane ca sa fim intrebati daca avem nevoie de ceva? Prea putini, iar de vina pentru aceasta mutatie suferita de societate suntem tot noi. Noi suntem de vina pentru ca nu am spus la timp ce gandim. Atunci cand ne-am simtit pacaliti sau cand am simtit ca cineva profita de noi am tacut din gura desi nu ne-a convenit. Falsa prietenie a devenit un fapt divers in cotidian din cauza noastra.

Nimeni nu mai spune ce gandeste de frica sa nu-si piarda prieteii dar oare chiar avem prieteni? Oare avem nevoie de asemenea prieteni? Un prieten cred ca poate sa suporte atunci cand ii spui ce ai pe suflet, ce te deranjeaza. Ei bine, astazi daca spui cuiva ce nu-ti convine, se supara ca tiganul pe sat si nu mai vorbeste cu tine niciodata. Ba mai mult, are grija sa te vorbeasca de rau pe la toti prietenii comuni.

Nu-mi pasa ca nu ma suporta cei carora le-am spus ce gandesc. Refuz sa fac parte dintr-o societate ipocrita cladita pe interese meschine. N-am nevoie de 50 de prieteni care mereu vor ceva de la mine. Nu am nevoie de nimic de la nimeni, gratis. Nu-mi place sa profit de nimeni, nu-mi place sa cer. Am observat ca e destul de la moda in ziua de azi sa ceri, sa ceri si iar sa ceri ca ultimul milog. Ceri sa ti se repare calculatorul gratis doar pentru ca suntem prieteni, ceri sa ti se repare masina gratis doar pentru ca ai un prieten mecanic, ceri, ceri si iarasi ceri gratis.

Asta este interesul de baza in ziua de azi, sa ai prieteni cat mai multi de care sa te folosesti gratis pana la adanci batraneti, sau pana le sare tandara si se satura sa fie exploatati.

Bineinteles ca nu ar mai profita nimeni de nimeni daca oamenii ar spune de la inceput ce gandesc. Nivelul de trai s-ar ridica daca angajatii ar avea curaj sa spuna patronilor ca nu le convine salariul de rahat pe care il accepta de nevoie. Se multumesc sa dracuie pe la spate si pe la rude, prieteni in loc sa spuna ceea ce gandesc persoanei care trebuie. Degeaba spui ce gandesti celor care nu au nici o putere, celor care nu sunt implicati.

In momentul in care noi, ca societate, vom reusi sa spunem ceea ce gandim, Romania va deveni tara occidentala precum Germania sau Franta. Va disparea tentativa de teapa, de pacalire, vor disparea cei care vor sa profite si isi va face loc CORECTITUDINEA. Sa spui ceea ce gandesti inseamna sa fii un om corect, cu coloana vertebrala, demn si dintr-o bucata. Putini astfel de oameni cunosc si ii respect. As vrea sa respect pe toata lumea, doar ca nu-mi plac ipocritii, profitorii si nesimtitii si ma bucur nespus de mult ca nici ei nu ma plac pe mine.