Observ în ultima vreme că o mare majoritate a femeilor încep să aibă niște pretenții total nefondate în ceea ce privește portretul unui posibil partener de viață. Mă deranjează chestia asta pentru că sunt un adept al dreptății și nu accept ideea cum că o duduie de pe care dai jos machiajul precum varul de pe perete ar avea dreptul să impună pretenții în ceea ce privește frumusețea partenerului.
Da, toți ne dorim alături femei frumoase, nu suntem ipocriți dar suntem noi, suntem naturali, suntem ceea ce oferim la orice oră din zi sau din noapte. Femeile atâta timp cât sunt false în proporție de 95%, nu au nici un drept să aibă pretenții. Cele naturale da, care au o frumusețe naturală, necosmetizată, ele da, au dreptul să aibă pretenții, în rest, mucles…
Femeile sunt împinse de la spate să fie false de o societate destul de ahtiată după cultul frumosului, în care poze se fac pentru Facebook, nu pentru amintiri. Sunt împinse de la spate să dea pe ele cu 3 tone de machiaj dar nu-și pun niciodată întrebarea „Dar oare chiar asta vrea un bărbat de la o femeie? Machiaj? Dacă mă vede dimineața nu mă mai recunoaște”…
E ridicol ce se întâmplă cu pițipoancele astea devenite femei fatale încă de la 12 ani, cărora li se insuflă încă de mici ideea că trebuie să arate cât mai bine cu orice preț. Astfel, ajung la 20 de ani să fie 2în1, precum cafeaua la plic: una machiată, alta nemachiată. Eu sunt un militant al naturaleței, nu-mi plac machiajele, să nu mai zic de faptul că 70% dintre femei habar nu au să se machieze. S-au obișnuit să se boiască doar pentru că niște idioți dau like la pozele de pe Facebook.
În concluzie, o femeie care este oricum numai naturală nu, nu are nici un drept să aibă pretenții. Că nu suntem la magazin să alegem produse după ambalaj. De ce ar avea dreptul o altoită să aleagă? Cine-i oferă acest drept atâta timp cât nu este aceeași persoană tot timpul? Voi ce credeți? Au femeile din ziua de azi dreptul să aleagă printre bărbați precum găina în boabe?
Reply